ION MOȚA și VASILE MARIN – Eroii martiri ai Mișcării Legionare! 86 de ani de la jertfa lor mucenicească.

by Cătălin Ghiță

La 33 de ani de la căderea comunismului, istoria adevărată a neamului nostru ne este in continuare ascunsă. Mass-media înstrăinată otrăvește zilnic tineretul român promovând mediocritatea și non-valorile, în timp ce adevăratele modele de viață, eroii martiri ai acestui neam, sunt date uitării.

Ionel Mota și Vasile Marin au fost doi Legionari români care în 1937 au uimit întreaga Europa prin vitejie, credință și jertfa supremă.

În 1936, conflictul ireductibil dintre stânga bolșevică si dreapta naționalistă, mocnind în întreaga Europa, erupe cu putere în Spania, unde comuniștii și anarhiștii, încurajați de victoria obținută de Frente Popular în februarie același an, declanșează un val de greve, dezordini și violențe. Împotriva acestor încercări de subminare a statului, generalul Francisco Franco organizează lovitura de stat militară la care se vor ralia toate forțele naționaliste. Urmează un război civil devastator care va dura aproape trei ani.

În România, politica pro-sovietica a lui Titulescu este din ce in ce mai contestată de majoritatea populației.

Ca urmare, la 29 august 1936, acesta e constrâns să demisioneze din funcția de ministru de Externe. Repulsia românilor față de comunism și neîncrederea față de Rusia sovietică determina opinia publică să privească cu interes evenimentele ce se derulau în Spania, majoritatea situandu-se de partea forțelor naționaliste conduse de generalul Franco.

Pentru Ionel Moța, plecarea pe front devine mai mult decât o datorie, o dureroasă necesitate: “Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos. Se clătina așezarea creștină a lumii. Puteam noi să stăm nepăsători?” își motivează el gestul într-o scrisoare adresată parintilor. Ionel Mota cere și primește incuviintarea conducătorului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, de a pleca să lupte în Spania.

Însă lipsa fondurilor și previzibila împotrivire a guvernului fata de o expediție de amploare au făcut ca Legiunea să trimită pe front o echipă alcătuită din numai șapte oameni. Șapte, însă, dintre cei mai de seamă, toti comandanți legionari: Ionel Mota, Gheorghe Clime, Nicolae Totu, Vasile Marin, preotul Ion Dumitrescu Borșa, Bănică Dobre si prințul Alexandru Cantacuzino. În fruntea lor, generalul Gh. Cantacuzino, erou al primului război mondial.

Legionarii se disting prin curajul lor în lupte, câștigând admirația confraților de arme.

În ziua de 13 ianuarie 1937, Compania 21 din Legiunea Străină (la Veintiuna) se afla cantonată la Majadahonda, la 15 kilometri de Madrid dupa o lună de zile în care n-avusese parte de odihnă. Trupele republicane (guvernamentale), sprijinite de brigăzile internaționale (voluntari comuniști din toate țările), își concentrează tancurile, artileria grea si grosul infanteriei chiar în acest punct al frontului, încercând străpungerea lui. Luptele care urmează sunt deosebit de grele. Alecu Cantacuzino surprinde tabloul de coșmar în amintirile sale intitulate “Pentru Hristos”:“Bubuitul devine năucitor. Vâjâitul gloanțelor și schijelor ne amețește. Exploziile obuzelor ne acoperă cu pământ. Tancurile au avansat până la 500m de noi, ascunzându-se intr-o vale. Acum înaintează șirurile comuniste”.Ionel Mota ne strigă: “- Dacă suntem înconjurați, nu cade nimeni prizonier. Murim toți împreună. ” Sunt ultimele cuvinte care ni le-a spus.

Peste câteva clipe numai, explozia unui obuz, direct in tranșeea în care Mota și Marin preluaseră controlul asupra mitralierei abandonate de servanți, îi doboară la pamant curmandu-le instantaneu viețile. Așa cum tot Alecu Cantacuzino isi amintește, ca un ultim și suprem simbol, de sub haina sfâșiată a lui Mota se văd culorile drapelului românesc, pe care îl încinsese peste cămașă, sperând să poată defila cu el pe străzile Madridului eliberat. Ecoul produs în țară de vestea morții celor doi eroi este impresionant. După ce primesc onoruri militare în Germania, corpurile lor neînsuflețite, purtate de un tren mortuar, intră pe teritoriul României și trec prin toate provinciile țării, oprind in orașele mari. Mota si Marin se sacrificaseră în numele poporului român și acesta trebuia lăsat să-și cinstească martirii. Peste tot, mulțimi de oameni îi întâmpină, au loc emoționante slujbe religioase.

729 Vizualizari

You may also like

Leave a Comment

Sunt de acord cu prelucrarea datelor mele personale conform Regulamentul UE privind protectia generala a datelor ("GDPR"). Accept Contact

GDPR | Cookie